Frumos

Dupa o cugetare profunda, am ajuns la concluzia ca lucrurile frumoase nu se pot defini. Cugetarea mea profunda a aparut in timpul unei discutii cu un prieten foarte drag mie. Ne vedem rar, vorbim rar, dar stiu ca e mereu acolo pentru mine. "O pata de culoare intr-o viata alb negru", cum am citit pe cartea de vizita a unui buchet enorm de trandafiri primit de cineva.
Sa revenim ...
Spuneam ca lucrurile frumoase nu se pot defini. Cum sa definesti dragostea, prietenia, zambetul, linistea? De ce sa le definesti? De ce sa atribui niste cuvinte simple unor lucruri atat de frumoase?
Nu trebuie definite. Trebuie doar sa stii ca sunt acolo ... ca le ai. Atat.

Sadness falls from broken tears...

Soaptele marii intunecau amurgul. Crengile trosneau sub greutatea viselor mele. Iar te-am visat! Numai ca, de la o vreme, nu mai esti Fat-Frumosul care ma mangaia daca ma loveam. Acum esti tu cel care ma loveste. De ce?
In niciun basm nu era asa, in nicio poveste. O! Si am citit atat de multe ... .
Te-am proiectat in fiecare pagina a gandurilor mele : ma salvai din cosmar, ma faceai sa ma simt protejata, imi promiteai fericirea de care am fost lipsita. Acum, TU ai devenit cosmarul meu. Si nu mai ucizi zmei si balauri ca in povesti ... . Ai ucis iubirea mea pentru tine.

Tristeti

Sufletu-mi zboara spre tine in noapte.
Vrea sa te-atinga, dar tu esti departe.
Mai are o raza de luna de zbor
Si-ajunge la tine. Te pup, "somn usor"!

Luna priveste tacuta si plange.
La ea, nicio raza de soare n-ajunge.
Nici suflet, nici trup, nici visare nu are.
Nu poate strabate distanta spre Soare.

Si plange, viseaza, suspina, iubeste,
O raza, un zambet, e tot ce-si doreste.
Asteapta un semn, la fel ca si mine,
Dar timpul se scurge si semnul nu vine.

Asa ca suntem doar eu si Luna.
In schimb, peste noapte ea e stapana.
Eu nici peste suflet nu pot sa domnesc.
E-al tau, e la tine. Te pup, te iubesc!

Cu si despre Moarte

Umbrele ma atingeau cu matase de spini, iar stelele imi sarutau apusul. Mirosul de pamant ud invaluia simturile si peste tot era sange, mult sange.

A inceput sa ploua. Ma inlantui haotic de stropii de ploaie si rad. Nu mi-e frica !

Nenorocita ! Stie deja asta. Asteapta doar sa imi piara zambetul sarcastic. Oho ! Si mai are mult de asteptat. Asa voi muri : zambind sarcastic.
Ce-i moarte ? Asa nu ma vrei ? Vrei sa cersesc indurare, sa plang ? Nu ! Cu asta ma ocupam alaturi de " prietena " ta, Viata. Ce faci ? De ce pleci ? Hei ! Nu ! Nu o chema ! Hei ! Nu lasa Viata sa ma tortureze in continuare ! Hei !
Se lumina de ziua, iar sangele era amestecat deja cu ploaia. Nici el nu mai era pur. Se " asorta " perfect cu lucrurile din existenta mea : murdare, nenorocite, urate. Viata...in fata ei nu mai zambeam ; nici macar sarcastic.
Nu am murit. M-am reintors in neantul care este viata mea. Si nici TU...nici TU nu mai erai acolo. Eram singura. De ce m-ai tradat ? Te iubeam...

Realizare

Mergeam pe strada si cineva mi-a zambit. Eram trista, dar am zambit si eu. Si zambetul a persistat o zi intreaga. Atunci am realizat cat este de minunat ca cineva sa fie interesat de tine fara ca tu sa faci ceva in sensul asta, fara sa trebuiasca sa te straduiesti.
E chiar ciudat modul in care lucrurile marunte ne fac fericiti : o privire, un zambet, o floare, sentimentul ca la vederea ta cineva a zambit... .
Pana de curand ma plangeam ca nu am fost niciodata cu adevarat fericita. Slava Domnului, am realizat ca am nevoie de atat de putin ca sa fiu fericita ! E suficient sa ma trezesc dimineata mangaiata de razele soarelui, sa vad un bebitzoi scump, sa mirosc un parfum, sa aud o melodie ... .
Voi invata sa fiu fericita cu lucruri marunte. Nu am nevoie de mai mult...deocamdata.
Teribil este ca am aflat si sursa « nefericirii » mele : cautarea, asteptarea ca un lucru maret, ceva deosebit care sa imi dea speranta, sa ma faca fericita sa se intample. Dar, gata ! Trebuia sa ies si eu o data si o data din lumea de povesti. Am inteles ca asteptarea ma impiedica sa vad lucrurile cu adevarat importante, cu adevarat frumoase.
Nu sunt o noutate pentru mine. Le-am mai vazut de atatea ori... . Nu stiu cand am incetat sa le vad, sa le mai simt, sa mai zambesc cu adevarat. Insa, imi amintesc de o fericire a mea ; imi pare asa de indepartata...parca am trait-o in alta viata. De fapt, sunt doar cativa ani.
Se pare ca fara sa imi dau seama, am impartit 19...aaa...20 de ani in mai multe vieti. Poate din cauza ca perioadele sunt atat de diferite sau poate din cauza ca trecerile au fost atat de abrupte.
Acum, un ultim moment din fericirea mea imi persista, inca, in memorie. Vad o fetita de 16 ani (unii i-ar fi dat 10), cu un tricou oarecare si o pereche de blugi suflecati, imbratisand un copac si privind apusul. O fetita care stia sa zambeasca, sa fie fericita ; o fetita care nu cunoscuse dragostea decat pentru natura, pentru animale, pentru familie, pentru prieteni.
Si stii ceva ?! Mult timp am crezut ca dragostea a ucis puritatea din mine ; dar privesc in oglinda si, din cand in cand, vad ochii aceia caprui de fetita, zambareti, plini de speranta si puri. Ochii aceia care inca mai viseaza la Fat-Frumos si se lupta sa reinvie inocenta.

Amintiri

Tic-tac si, astefel, mai trece-o secunda,

O ora, o viata, o soapta, o umbra,

Un gand de al meu ce-a fost pentru tine,

Timpul se scurge, ‘napoi nu mai vine.

Privesc pe fereasta la cerul de ieri,

La cerul de maine, de-acum doua seri,

Si simt mangaierea dulcelor raze,

Cand ne-alergam prin ale Raiului oaze.

Apoi, o minune m-aduce in oglinda,

Si vad cum fugeam, ne-ascundeam noi prin tinda.

Acum, vad doar chipul batran si ridat.

Iar tu esti la ingeri, prea devreme plecat.

Iar eu astept moartea ce pare ca vine,

Caci stiu ca m-aduce iar langa tine.

Si pana-n momentul marii sosiri,

Traiesc cu durere dulci amintiri.

Opinii

Aud oamenii vorbind despre meseria de actor . Personal, consider ca a cataloga actoria ca o meserie este o aberatie.
In opinia mea, actoria reprezinta un cumul de meserii. Poti sa fii ORICE : medic, profesor, cantaret, om/femeie de serviciu sau de afaceri, curva, instructor de aerobic, etc... Ca actor, poti sa fii chiar si actor. Poti sa fii stapanul lumii sau muritor de foame, geniu sau retardat, inger sau demon. Si cel mai important este ca din toate inveti cate ceva.
Nu sunt decat o amatoare. Marturisesc ca mi-ar placea sa fiu mai mult decat atat. Dar cu fiecare rol, marunt ce-i drept, pe care l-am avut, am trait experiente nemaintalnite.
De exemplu, am jucat intr-un film portet (micut, de 5 minute si ceva – il puteti vedea pe youtube : http://youtube.com/watch?v=d5bGJD_3Jm0 ) pentru o prietena, studenta la regie, avand rol de prostituata. A fost o provocare, m-a amuzat teribil ideea. Sincer, pana in momentul in care am inceput filmarea, nu am constientizat cat de greu este sa fii in pielea unui astfel de personaj. Probabil o sa radeti si o sa va intrebati ce poate sa fie asa de greu sa iti bagi “spoiala” pe fata, sa te imbraci cat mai sumar si sa dai de doua ori din fund. Eu ma refer la alt aspect : modul de viata, lucrurile pe care tebuie sa le accepte, modul in care sunt privite prostituatele. Recunosc ca si eu le judecam drastic si poate ca inca o fac. Dar acum, nu mai intorc capul dupa ele pe strada si nu mai vorbesc despre ele ca si cum ar avea ciuma.
Actoria iti da posibilitatea de a fi si in « locul celuilalt », de cealalta parte a baricadei. Este o lectie de viata si o experienta pe care o recomand tuturor.